Grand Paradiso pe ruta Chabod

Dupa cateva zile petrecute la Chamonix urcam spre refugiul Chabod, Oana, eu si inca doi amici. Vremea e excelenta, desi un pic cald.
Dimineata dureaza destul de mult pana reusim cu totii sa ne echipam si plecam printre ultimii.
Mergem incet desi inca nu am ajuns la altitudine. Colegii nostri nu sunt experimentati dar speram sa compenseze prin ambitie. Ajungem la aprox 3500 si avem o intarziere destul de mare. Pun problema retragerii: nici nu vor sa auda… Continuam in ritm de melc.
Ajungem intr-un final pe creasta finala, e aglomerat si decidem sa coboram.
Surpriza e ca la coborare mergem la fel de incet. Pe langa noi coboara tot mai multe echipe.
Ajungem pe o portiune de ghetar crevasat, podurile de zapada inca tin dar daca mai intarziem o sa avem probleme. Din pacate, colegii nostri nu reusesc sa inteleaga situatia si vor sa facem pauza intr-o zona periculoasa la un moment nepotrivit. Ii conving sa coboram si sa amanam pauza. Practic aproape ii trag cu coarda la vale. Totusi in ciuda intarzierii coboram chiar inainte ca podurile de zapada sa fie periculos de inmuiate.
Ajungem la morena si facem o binemeritata pauza. Cand sa plecam 1h mai tarziu, vedem 2 persoane care coboara si se tot foiesc pe ghetar, mergand in stanga si-n dreapta cautand un loc pe unde sa traverseze, si vedem cum unul din ei dispare. Iau echipamentul de salvare din crevasa si coarda si ma pregatesc sa urc inapoi sa vedem cumputem sa i ajutam. O rog pe Oana sa se lege inapoi in coarda si cand sa pornim, omul iese singur din crevasa si echipa continua la vale. Episodul asta se mai repeta de vreo 2x. ramanem pe loc pana cand cei doi trec de portiunea riscanta. Pana la urma nu mai e nevoie sa intervenim si coboram si noi.
Spre cinstea lor niciunul din colegi nu s-a mai plans ca n-am facut pauza mai devreme.
A fost o tura cu multe invataminte :!

Don`t copy text!