Fagaras Haute Route 2026

Făgăraș Haute Route, traversarea crestei Făgărașului pe schiuri, ediția 2026, a fost o tura sub presiunea constanta a timpului si a vremii. Am plecat de la Suru in plina iarnă cu temperaturi pe creastă de -8* C, dar si o prognoza meteo de încălzire severa. Asta a fost si principalul motiv pentru care am pornit cu o saptamana mai devreme decât era programat. Tura s-a desfasurat in perioada 3-5 mai 2026.

Prima etapa:
Cabana Suru – Cabana Negoiu e prima etapa din Traversarea Făgărașului, 16km si 1950m D + 🤩🤙

A fost o zi cu condiții tipice de iarnă care ne a dat multe speranțe pentru zilele următoare.
Traseul ales a pendulat între versantul nordic si sudic si am evitat cele cateva acumulari si placi de vant formate in ziua precedenta, vizibilitatea buna facilitand acest lucru.

Din punct de vedere al skiului pe munte, urmărirea profilului Crestei Principale nu este eficienta si in plus ii lipsește sarea si piperul.

Urcarile si coborarile sunt gândite in asa fel încât să maximizeze coborari lungi si interesante. In plus, intr un mod specific ski alpinism ului 100-150m d+ in plus sunt dați la schimb pentru 6-7km pe care ii petreci in coborare, salvand astfel destul de mult efort 😏.

A fost o zi de adaptare la condiții si calibrarea efortului.

Etapa a II a:
Vremea a început sa se încălzească si vantul puternic si a făcut apariția pe creastă. De la Negoiu la Balea ne am ascuns cat am putut de vânt si am evitat zona înaltă.
Varful Negoiu este obstacolul principal al etapei. Practic orice traseu trece prin proximitatea lui.
De a lungul timpului, in ture similare, am traversat acest sector pe multe variante.

Direct peste Vârful Negoiu si prin strunga Dracului sau strunga Doamnei, fie pe unul din culoare din piciorul sudic al vârfului Serbota(sunt vreo 4 testate) direct de pe Varful Serbota in caldarea Pietroasa si apoi urcare pe Varful Saratii si Vârful Negoiu, fie prin valea Laita, urcare pe culoarele nordice ale Varfului Negoiu sau pur si simplu l-am ocolit prin sud prin căldarea Mioarelor si Berbecilor sau prin nord prin Valea Laita.

Traseul a fost întotdeauna ales in funcție de condiții, vreme si abilitățile tehnice ale participanților la tura. Si cu siguranță cu un pic de imaginație poți sa găsești si multe alte opțiuni. Ajută mult faptul ca prima data am schiat in zona Vârfului Negoiu acum mai bine 25 de ani. Numeroasele ture si trasee experimentate in tot felul de condiții, unele reușite, altele epic fail, ajută mult la înțelegerea zonei si a soluțiilor posibile.

E important sa înțelegi ca experiența directa te ajuta si ca nu exista soluții miraculoase sau gauri de vierme stelar care sa te scoată direct la destinație

De aceasta dată, in special datorită vântului puternic am optat sa evitam Vârful Negoiu prin valea Laita si valea Paltinului. Dinou am dat la schimb o diferență de nivel mai mare pe mai mult timp petrecut pe skiuri. 14km si 1943m D+. Desi am plecat relativ târziu, ora 5,30AM, am ajuns la timp la Cabana Paltinu – Bâlea Lac astfel încât să putem savura un capucino pe terasă, în jur de 12.

Etapa a III -a:
“Cu aventura ne naștem in sânge”💪

😏 E aproape inuman sa te trezești la 1,30AM, si la 2,30 AM sa pornești de la Bâlea într-o tură tehnică de ski alpinism, pe Creasta Făgărașului spre vârful Moldoveanu si apoi mai departe spre Sâmbăta.

La ora 4AM eram in Fereastra Zmeilor, iar la 6AM odată cu zorii celei de a treia zi de pe varful Arpasul Mare.

Zăpadă tine bine, chiar daca la plecarea din Bâlea erau +4,5*C. Urcăm cu sufletul la gura unul câte unul varfurile si seile dintre Șaua Podragului si Șaua Orzanele. Pe urcarea spre Viștea tragem in continuare tare, plini de speranța ca zăpada nu se va transforma si ne va permite sa trecem mai departe. Cu puțin înainte de ora 9 AM ajungem pe Viștea Mare. 🥵

E foarte cald, sunt +7*C la peste 2500m altitudine. Zăpadă e deja transformata si in profunzime. Bățul de ski intra aproape tot, fără efort in stratul de zăpadă…E de abia începutul zilei si de aici traseul nostru merge mai mult prin sud.🤷‍♂️ Ceea ce urmează e loterie si din păcate (sau fericire) nu sunt parior…

Coborâm in Portita Viștei si ne continuam coborârea spre nord pe Valea Viștea.

Pe firul văii e deja foarte cald, in jur de 20*C iar mersul in clăpari e o tortură, iar Valea Viștea e lungă 😜. Scoatem asul din mânecă: șlapii ultra-usori pe care i am luat de la cabana. Doua strap-uri si 2 bride si i am transformat in încălțăminte excelenta pt retragerea spre plajă.

22km 2200m D+ pana la intrarea in pădure pe vale.

Chiar daca a fost o tura ghidata in astfel de aventuri încrederea in echipă, disciplina si capacitatea de a te adapta la condiții schimbatoare si teren dificil sunt esențiale.
La cei 6000m D+ de teren alpin in cele 3 zile, disconfortul si suferința sunt incluse, iar capacitatea de îndura cu zâmbetul pe buze este indispensabilă.
Asa ceva nu poți face cu oricine.

Sunt foarte mândru de cei 2 coechipieri: Walter Römer si Mihai Teodorescu, skiori alpiniști experimentați si oameni de echipă cu care am tras cot la cot.