Dupa tura de aclimatizare si scoala pe ghetar mai facem un ultim test inainte de ascensiunea pe Mont Blanc. Urcam la Vittorio Emmanuelle la 2700 si facem o ascensiune pe o vreme superba pe varful Grand Paradiso 4061m. Traseul e lung, cu o diferenta de nivel considerabila si e o buna metoda de verificare inainte de o ascensiune mai sustinuta din Alpi. Din pacate vremea foarte frumoasa si periada de vacanta aduce un puhoi de lume pe munte. Practic e atat de aglomerat pe creasta finala incat s-a luat decizia sa se urce pe un versant si sa se coboare pe celalalt. Cumva ne facem loc pana in apropierea statuii de pe varf. Dar e o experienta pe care nu ne mai dorim sa o repetam …

La Chamonix e de asemenea foarte aglomerat, de aceea optma pentru o ruta mai putin aglomerata, chiar daca mai complicata. In ultimii ani incalzirea a produs modificari semnificative in structura si aspectul ghetarilor. Cum ruta Trois Monts de pe Mont Blanc e in intregime pe ghetar, aceste modificari sunt evidente: seracuri de mari dimensiuni, crevase larg deschise, destul zone cu risc de prabusire al seracurilor. Oricum nici ruta de la Gouter nu sta mai bine: cu un Grand Couloir bombardat de caderi de pietre si puhoaie de lume, preferam sa alegem labirintul de pe ghetari, dar unde cel putin ne putem misca independent. Si pana la urma s-a dovedit ca asta a fost solutia cea mai buna.