“Cupa Vladeasa” la ski de tura si ski alpinism a fost un concurs pe care l-am asteptat cu mare nerabdare. A fost asa de multa nerabdare incat am transformat totul intr-o adevarata comedie a erorilor.
Pe langa alte cateva mici dar enervante probleme, inerente plecatului cu noaptea-n cap de acasa, am uitat ciorapii interiori de la clapari la uscat. Am descoperit intr-un amestec de rusine si nervi ca nu-i am si am inceput o cautare frenetica (cu 30min inainte de strat) dupa un interior de clapar care sa se potriveasca cat de cat in coca ingusta de la PDG 2. Am avut noroc cu Alpar, care avea 2 perechi de clapari la el si mi-a imprumutat interiorul unui TLT6. Asta a fost cea mai buna solutie gasita si singura dealtfel. Doar ca interiorul cu pricina pe langa faptul ca imi era foarte fix, odata introdus in coca subdimensonata de la pdg a devenit o unealta de tortura.
Am luat startul cu nervii intinsi la maxim si claparii strangandu-ma de-mi sareau ochii din cap. Pompat de adrenalina cursei am mers destul de bine prima parte, dar apoi cu fiecare pas “menghina” se strangea din ce in ce mai tare. In mod evident dupa jumatate de cursa, deja invins de durere, am vrut sa abandonez, dar nici macar izbavirea asta n-am avut-o pt ca deja eram departe de finish si oricum tb sa ma intorc. Am fost nevoit astfel sa continui…Agonia a mai continuat inca aproximativ 1h. Partea a doua a cursei a fost un cosmar. Picioarele stranse s-au umflat si invinetit si evident amintirea cea mai placuta este dupa finish cand Ioni si Luci ma ajutau sa-mi dau jos claparii.
Am terminat cei 17km si 1700m D+ in 2h46min, pe locul III la categorie, care a venit ca un fel de premiu de consolare…
Din putinele amintiri personale si din ce mai spunea lumea conditiile au fost foarte faine, zapada excelenta, iar traseul bine ales
.Probabil va ramane cursa in care m-am injurat cel mai mult
In final am scapat ieftin, m-am ales doar cu 2 unghii negre si o contuzie zdravana la calcai.Merci pentru ajutor Oana, Alpar, Ioni, Luci !#Murphy‘Day foto: Ovidiu Bujor