Traseele „normale” Pe Mint Blanc sunt două pe partea franceză și una pe partea italiană: cea mai simpla, dar nu lispsita de riscuri si dificultati este cea care urcă de la Chamonix până la Refugiul Gouter, pentru a urma apoi Arête des Bosses. A doua este mai dificila pornind de la Refugiul Cosmiques si traverseaza 3 varfuri pana pe Mont Blanc. Rura ITA urca de refugiul Gonella, este cea mai complexa dintre rutele clasice si intersecteaza ruta de la Gouter, pe Dome du Gouter 4221m.
Urcarea pe Mont Blanc pe ruta “Troi Monts”, traverseaza varfurile Mont Blanc du Tacul, Mont Maudit si apoi urca pe Mont Blanc 4809m. Ruta este lungă și obositoare fiind aproape intergral la peste 4000m dar oferă o mare satisfacție datorita peisajului glaciar si alpin specific muntilor inalti.
In septembrie 2007 intentia noastra este sa urcam pe una din rutele mai putin umblate pe versantul ITA.
Ajungem la Courmayor, unde dupa 3 zile de ninsori ruta propusa nu era “en condition”.
Trecem tunelul la Chamonix si urcam pe ghetar la Aiguille du Midi.
Aici, la fel, zapada mare, oameni putini, urme aproape de loc…
Punem cortu’ si asteptam sa se aseze zapada…
Nu avem multa rabdare si impreuna cu Adi Marcu urcam spre MB du Tacul.
Cum oricum nu avem urme alegem sa urcam un traseu pe stanga, unde zapada e viscolita si inghetata, chiar daca panta e mai inclinata, spre Triangle du Tacul sa minimizam pericolul.
Pe la 3800m o placa mare se desprinde de pe versant la 100m in dreapta noastra si avalansa se pravaleste cu zgomot peste seracuri.
Concluzionam ca nu e momentul sa lungim prea mult tura in zona asta si o dam rapid la vale, mai avem de asteptat. De jos ne uitam la urma sanatoasa pe care avalansa a lasat-o pe versant. Zapada a plecat exact din locul prin care trece in mod normal ruta de urcare spre Tacul…
Dupa 2 zile zapada e deja stabila, ciclul inghet dezghet si frigul noptii a incremenit totul, plecam pe la 4,30am spre MB. E frig rau da macar zapada e beton.
Lui Fane i se cam face rau de la pateul nostru cel de fiecare dimineata, dar continua sa vina stringind din dinti, sa nu iasa bucatile mari :))…
In citeva locuri vedem urme ale unor avalanse trecute in zone prin care merge ruta de urcare pe MB. N-am asteptat degeaba…
Dupa vreo 7 ore aj pe vf.
E cald si ne cam streseaza zapada care e destul de mare si incep sa se rostogoleasca peste tot mici bulgari de zapada urniti de soarele arzator de la altitudine.
Ne grabim cit putem sa iesim din zonele periculoase..
La Maudit facem un rapel folosind 2 snow stakes de plastic. Zapada e destul de moale dar pina la urma e ok…
Pe la ora 17 ajungem la cort cam obositi…Mincare nu prea mai avem, asteptarea asta ne-a cam gatat resursele. Planul initial era sa stam maxim 3 zile, iar noi am stat 5.
A doua zi dimineata e inca vreme buna, dar presiunea a scazut binisor de azi noapte.
Pe la amiaza incepe sa ploua si in Chamonix, muntele e din nou cuprins de nori si noi plecam spre casa…
