Harta alaturata a iesit de sub tipar la 1921, la Sibiu.
Se poate lesne observa ca peste 90 % din potecile turistice existau si la inceput de secol XX.
Ba chiar mai mult, multe dintre aceste poteci au iesit in timp (din vari motive) din circuitul turistic. Oricum putem vorbi despre o retea foarte bogata de poteci turistice, care practic constituie un patrimoniu istoric.
Din pacate acest patrimoniu este efectiv devastat si distrus sistematic. Este desconsiderat si cuvantul care defineste starea de fapt este – CATASTROFALA.
Pe ici pe colo potecile sunt remarcate, insa investitia in mentenanta dar mai ales in protectia acestor poteci este aproape nula.
Tot mai multe poteci (dintre cele istorice, parte a patrimoniului nostru- parte a culturii noastre) dispar fiind inlocuite cel mai adesea de drumuri de exploatare forestiera si drumuri de TAF) . Acesta este cel mai scurt drum catre distrugere. Drumurile de taf dupa finalizarea exploatarii si dupa cateva ploi se transforma rapid in adevarate viroage, rupte de ploi si viituri si foarte rapid devin imparcticabile.
Intrebari (fara raspuns):
Cum e posibil ca zeci, sute de km de poteci turistice (la nivelul intregii tari) , parte din patrimoniul nostru, sa dispara fara ca nimeni sa nu clipeasca, fara ca nimeni sa nu dea socoteala pentru asta ?!
In ce hal de delasare si nepasare am ajuns daca acceptam ca istoria sa fie stersa din lama de taf.
Iar ceea ce inca a ramas neatins de buldozere si taf-uri macina, intr-un ritm accelerat atv-istii, enduristii si cei cu masini 4×4 intr-un fel de turism barbar si egoist.
Desigur intrebarile ar avea sens intr-o tara preocupata de cultura, istorie si patrimoniu. In conditiile in care aceasta preocupare este doar mimata nu ne mai mira nimic. 🤨
Ramane doar o imensa tristete si frustrare cand mergem pe munte, locul in care ar trebui sa intram plini de respect, ca intr-un templu vechi de mii de ani 😔…
