Ajungem cu autobuzul la Lausanne si apoi cu trenul la Chamonix. Cred ca e primul an cand nu mai avem nevoie de viza in EU. Avand experienta asprimii Caucazului, dar mai ales a unui mediu ostil ca cel din Rusia, Elvetia si Franta par rupte din RAI. Chiar si sovinismul legendar al francezilor e parfum pe langa ostilitatea agresiva a rusilor.
Urcam la Aigulle du Midi, punem cortul si ne tragem sufletul. Am urcat cu o tona de bagaje, mancare, echipament, etc. Suntem 4: Oana, Biri, Rada si cu mine.
Pentru aclimatizare urcam pe umarul lui Tacul si apoi coboram la cort.
E prima experienta pentru Oana la altitudine dar se aclimatizeaza si ea.
Urmatoarea zi facem o tura pana pe Mont Blanc du Tacul primul 4000-miar al Oanei. De aici ne uitam sa vedem pe unde merge ruta catre Mont Blanc. Cana vede trecerea de la Maudit Oana isi da seama ca e un pic prea mult pentru experienta ei.
Urmatoarea zi plecam peo vreme destul de cainoasa catre MB. Inainte de Tacul ploua marunt si fulgera de jur imprejur. Lumea se cam intoarce, eu pornesc la vale inainte sa ajungem pe umar. Rada si Biri zic ca mai incearca. Pana la urma nu se face vreme mai rea ci dupa pranz se face vreme buna. Asta e, next time, macar am vazut cu se mananca treaba asta cu Alpii.
Mai facem niste ture pe ghetar catre refugiul Torino, apoi coboram in Chamonix si apoi trecem in Elvetia unde facem mai mult drumetie catre baza ghetarului.