Tura de ski la 4000m, in Alpi.
Impreuna cu Lajos, urcam la refugiul Vittorio Emmanuelle 2732, pana la refugiu nu mai este zapada si suntem singurii care caram skiurile cu noi. Doar ca mai sus de refugiu pana pe varf fiind mijloc de iunie se merge numai pe zapada. In sus ducem schiurile pe rucsac si urcam la coltari.
Chiar daca este o tura de aclimatizare ajungem destul de repede pe varf. La coborare ne bucuram de un firn perfect, conditii excelente pentru ski. Suntem norocosi dar ne-am asumat sa caram skiurile. Chiar daca cu o zi inainte am remarcat cateva remarci ironice, azi lumea se uita cu o oarecare invidie la coborarea noastra de 20min de pe varf pana la refugiu pe o zapada de vis.

Trecem tunelul la Chamonix si facem o incursiune pana la Jonction in ideea de a urca catre Grand Mulets.
Din pacate trecerile sunt deja afectate serios de caldura si ghetarul e in conditii destul de precare. Cand soarele ajunge pe peretii din apropiere incep voleurile de pietre asa incat schimbam ruta de coborare. Pana la urma optam pentru o tura la altitudine mai mare unde speram sa avem conditii mai bune de zapada.

Vremea se strica si timp de 2 zile temperatura scade semnificativ iar jos ploua aproape cu intreruperi. Muntele ramane invalui in nori. Profitam de ocazie si renuntam la clapari in favoarea trail-running-ului.
Apoi cand vremea se indreapta urcam la Aiguille du Midi. De data in cabina mai sunt si alti schiori, doar ca majoritatea sunt localnici. Dar si noi stim ca sus e pulver :))
Facem o urcare pe Mont Blanc du Tacul si dam o coborare de vis intr-un pulver perfect. Cand ajungem jos deja vremea s-a incalzit foarte tare. A venit vara…E timpul sa plecam acasa.