La ora 8,26 AM incepem urcarea din Valea Porumbacului, de la altitudinea de 985m. Am ales ziua de 19 mai pentru ca temperaturile au fost cele mai scazute din ultima perioada, chiar daca primavara si-a intrat demult in drepturi in zona montana joasa. Insa peste 1600m zapada predomina. Asta e si motivul pentru care cu skiurile si claparii prinse pe rucsaci am pornit spre varful Negoiu. Suntem 4: Dorin, Walter, Vlad si eu.
Scopul este sa gasim cea mai lunga linie posibila de pe varful Negoiu si s-o skiem.
Zapada incepe cu putin inainte de caldarea Saratii, iar noi punem skiurile in picioare imediat dupa ce traversam paraul Saratii.
Urcam pe skiuri pana sub muchia nordica a Tunsului (muchia Saratii), facem tranzitia la coltari si piolet, traversam muchia, intram in valea Laitei, pe versantul NV al vf Negoiu si continuam spre SE pe un culoar ce ne scoate chiar sub varf. Pe masura ce urcam temperatura e din ce in ce mai scazuta, iar ultimii metrii inainte de varf avem parte de un scurt pasaj cu gheata. Aici pentru mai multa siguranta scot semicoarda de 30m si imi asigur pe rand colegii de echipa.
Datorita zapezii inghetate si dure de care avem parte pe varful Negoiu, luam decizia sa facem prima coborare pe versantul S, unde zapada era deja inmuiata la suprafata.
Coboram continuu pana la aproximativ 2170 cand valcelul pe care l-am ales se intrerupe intr-o mica cascada. Traversam cateva zeci de metrii pe clapari si prindem o noua coborare ce ne duce pana in apropierea lacului Negoiului aflat la 1960m. De aici continuam pe firul vaii intr-o lunga si minunata coborare care ne da senzatia ca nu se mai termina. Dupa fiecare prag si zona in care linia de zapada se ingusteaza si pare ca se termina drumul se deschide si un nou pasaj de trecere se deschide in fata noastra.
Zona e foarte salbatica, iar cascadele pe langa care trecem sunt ireal de frumoase.
In cele din urma ne oprim la 1600m dupa o coborarea de peste 900m D-, una din cele interesante si spectaculoase coborari cu skiurile pe care le-am facut vreodata.
Traseul e complex cu multe variante si trebuie multa atentie si o buna cunoastere a zonei, pentru ca unele te scot deasupra unor saritori sau pereti. In zonele mai inclinate, pe deasupra vaii, s-au format adevarate crevase, peste care suntem nevoiti sa sarim cu skiurile.
E trecut bine de ora 4pm si noi suntem in punctul cel mai indepartat al traseului. Nu o lalim mult si dupa o pauza scurta de 10min pornim inapoi spre saua Cleopatrei. Initial urcam pe skiuri, apoi la pragul cu Cascada Negoiului, punem coltarii pana cand ajungem in caldarea Mioarelor. De aici urcam dinou pe skiuri pana in Creasta Principala. Coboram cativa zeci de m, pana sub saua Cleopatrei pentru ca aici panta este intrerupta de un prag stancos descoperit de zapada. Urmeaza o lunga coborare pe skiuri, intrerupta de un scurt detour. Ajungem inapoi sub cascada Saratii odata cu primele umbre ale inserarii.
Avem timp sa facem o ultima pauza la cabana Negoiu pentru o cina in viteza si apoi coboram in valea Porumbacului. Ajungem la masina cu ultima geana de lumina.
24km 2500m D+ din care 1700m D- doar ski si 11h de efort este matematica turei.
O noua tura memorabila, de povestit la nepoti, O yeah !
Filmul turei poate fi vizionat aici: