17-04-2010
//poze Silvia si Cata
…inca iarna, zapada destula, conditii excelente.
O singura pb, inca n-am apucat sa-mi repar focile asa incat merg fara ca sa nu le distrug de tot.
Ma intalnesc cu Catalin&Silique, Laurentiu, Dan si grupul lor de prieteni la cabina.
Nu mai am rabdare, de abia astept sa ma dau, de mult n-am mai prins asa conditii faine. ma gandeam sa mergem direct la Laita, dar e mai cuminte sa facem o tura mai usoara la inceput sa vedem cum stam fiecare.

Din Curmatura Balii coboram pe culoare la lac si apoi la stana, de aici zapada s-a cam topit asa ca ne intoarcem pe vale spre Laita. Initial ma gandeam sa urc pe picioare, dar zapada s-a inmuiat asa incat cu tot efortul suplimentar pe care-l presupune prefer sa urc pe skiuri, fara foci…si merge destul de bine.

 

Ajunsi la baza piciorului dam schiurile jos si urcam pe piciare panta destul de sustinuta, puncata de bolovani.
Intre timp se lasa si ceata…Urcam in orb pana ajungem la o mica terasa premergatoare varfului. Aici ne oprim si decidem sa asteptam cateva minute poate se mai risipeste ceata.

Apare si Danut care initial renuntase la ideea de a urca pe Laita dar apoi s-a rezgandit si cam in acelasi timp apare si fereastra din nori, asa ca ne grabim sa ne echipam pentru coborare.

Primele cristiane le fac prudent apoi cand vad ca zapada e inca ok dam razbit pana jos pe un sistem foarte fain de culoare pe versantul N al Varfului Laita, est de culoarul principal.

 Apoi coborare de cosmar pe vale pe o crusta ingrozitoare, inlocuita jos de zapada grea. Intru aiurea pe al doilea culoar, unde cursese o avalansa si mi-au sarit plombele din gura pana jos, schiind pe bulgarii neregulati de zapada.
Dar pana la urma tragand linie, o tura super faina, cu o echipa la inaltime 🙂 iar povestea Silviei aici: