De la iesirea din Cartisoara sunt vizibile cateva linii argintii care coboara din creste. Cateva din acestea sunt mai distincte prin modul direct in care taie versantii.
Pe acestea le-am botezat “Magic lines”.
Cateva din ele, in functie de perioada in care le vizitam, ajung pana la 1000m D-.

Dupa tura de ski alpinism de pe varful Negoiu, cand am skiat pe sud si pe nord niste linii memorabile, startul a fost lent, simtitndu-se oboseala acumulata. Am plecat din Sibiu si dupa o scurta pauza de cafea la cabana Balea Cascada am pornit sa exploram linia subtire de zapada care ne-a atras atentia de multa vreme. E vineri, 20 mai.

In echipa cu Vald urcam direct spre pragul de deasupra cascadei Balea, traversam raul si incepem sa urcam pe culoar. Zapada coboara pana aproape de sosea.

Curand valcelul se transforma intr-un mic canion, cu peretii laterali destul de inalti. Dupa cateva sute de metri o saritoare ramasa fara zapada ne blocheaza drumul. Ne ajutam de jnepeni si depasim acest obstacol.

Culoarul devine din ce in ce mai inclinat, dar fara sa depaseasca 35-40*. Pentru ca e sustinut iar noi destul de obositi il resimtitm mai greu dpdv fizic decat e in realitate. Zapada e tare, dar nu sunt necesari coltarii sau pioletul.

Incet, incet intram in ritm, peisajul se deschide si energia revine. Ajungem in creasta Netedu, de unde admiram vaile si crestele salbatice din jur.

Urmeaza o coborare destul de incomoda datorita unor vechi avalanse, dar ajungem fara probleme la baza. Ne-am dorit sa filmam aceasta coborare asa incat am incercat sa skiem cat mai fluent. Totusi din cauza oboselii am skiat mai atenti ca sa nu facem vreo boacana…

Traseul a fost: Balea Cascada – vf Gavanului – Balea Cascada, 8km 1000m D+, am urcat si schiat pe valcelul NV al vf Gavanului (din muchia Netedu-Buteanu). Valcelul a avut 600m D-, cu o inclinatie medie de 38-40*, cu cateva sectoare putin mai inclinate. Un valcel foarte interesant si frumos, clar vizibil si de la baza muntelui.